ACEST BLOG S-A INCHIS. VA INVIT PE NOUA MEA ADRESA www.grozavii.ro PENTRU A URMARI UN BLOG GROZAV!

Bate vantul schimbarii!!

Buna seara tuturor!

De ceva vreme ma tot gandesc ca poate ar fi mai bine sa inchei aceasta poveste frumoasa care tine de vreo doi anisori si care se numeste www.blocul8a.wordpress.com
Imi este foarte greu sa iau o decizie dar am motive serioase sa fac acest lucru pentru ca imi voi schimba domiciliul in viitorul apropiat si nu o sa mai am nicio legatura cu blocul 8a. Au fost 28 de luni superbe in care sper ca am reusit sa va captez atentia cu articole de toate genurile. Cu plusuri dar si cu minusuri, blog de bloc a rezistat cu brio intr-o lume in care miracolul nu dureaza foarte mult. Au fost seri cand abia reuseam sa scriu cateva randuri caci oboseala acumulata peste zi ma impiedica sa fac acest lucru dar odata publicat articolul, eram fericit ca puteam duce mai departe proiectul care intr-o zi de 30 martie 2011, a ajuns la final. Va multumesc tuturor pentru rabdarea de care ati dat dovada atunci cand v-au trecut prin fata ochilor, articolele scrise de mine. De asemenea, vreau sa le spun tuturor locatarilor din blocul 8a ca fara ei, blog de bloc nu putea sa traiasca. Omul cu mahoarca, Liliecii, Ana zbuciumata…etc, au fost alaturi de mine si mi-au oferit din cand in cand prilejul sa le dedic articole, si chiar daca am folosit cateodata unele cuvinte mai “acide”, nu am avut intentia de a jigni pe cineva.
Povestea acestui blog se incheie aici si imi pare nespus de rau ca am ajuns in acest punct dar………, speranta moare ultima si a sosit momentul sa va anunt ca in curand voi demara un alt proiect, probabil unul de o durata foarte lunga.
Zilele urmatoare va lua nastere un alt blog si el va purta un nume special. Deocamdata este o surpriza si in momentul cand blogul va fi functional, va voi anunta noua adresa pe blog de bloc. Deja v-am pregatit cateva articole spumoase cu interviuri surpriza dar totul la momentul potrivit. Urmariti in continuare www.blocul8a.wordpress.com pentru a fi la curent cu noutatile legate de viitorul blog.
La revedere!!

Povestea unei zile de primavara!

A fost odata ca niciodata o zi superba de primavara in care patru crai de la rasarit au plecat in cautarea unei clipe care sa aduca o liniste sufleteasca, o relaxare totala dar mai ales o minunatie de ….chilie unde cu multi ani in urma, un calugar a decis sa-si petreaca o particica din viata, ducand un trai sever, plin de post si rugaciuni.

Buna ziua tuturor!

In general omul nu este multumit niciodata de oferta zonei in care isi duce traiul de zi cu zi si mereu purcede spre alte zari. Cel ce locuieste la munte tanjeste dupa mare si invers, dar daca am avea putina vointa si rabdare, am realiza ca de multe ori trecem prin viata fara sa ne dam seama de ce se intampla in jurul nostru. Lenevitul in pat cu ochii tintuiti pe ecranul televizorului a devenit sport national in Romania. Avem aceleasi motive cand incercam sa ne scuzam ca nu suntem in stare sa iesim in mijlocul naturii, cu toate ca ne mintim pe noi nu pe cel aflat in fata noastra. Parem a fi un popor bolnav, asta o spun specialistii si chiar daca suntem indemnati sa facem sport, nu putem accepta acest sfat deoarece si bunicul a fumat pana la 90 de ani si pana la urma tot de batranete a murit, nu de cancer la plamani.
Pentru ca sa fac o exceptie de la regula, am hotarat ca e momentul sa vizitez o zona de munte care cu multi ani in urma (28)
mi-a oferit clipe de satisfactie petrecute alaturi de prietenii din copilarie. Astfel, impreuna cu familia care mai nou are un nou membru in persoana domisorului Laurentiu, am dat o fuga pana la cabana Valea Sambetei. Peisajul din zona care urma sa o parcurgem, a avut mult de suferit datorita unor inundatii ce au avut loc cu cativa ani in urma si care au dus la deteriorarea potecii ce leaga poalele Muntilor Fagaras de locatia respectiva.

Si acum, la rugamintile “stapanului” acestui blog, am intervenit si eu, “umila” lui sotie, cu un scurt comentariu asupra frumoasei excursii. As indrazni sa-l contrazic putin pe titularul acestui blog cu privire la observatia lui cum ca ar fi avut de suferit peisajul din cauza viiturii care s-a napustit asupra frumoasei vai de la Sambata: eu cred ca dimpotriva, drumul putin mai anevoios a facut ascensiunea mai dificila dar satisfactia reusitei este cu atat mai mare. De asemenea, noua “priveliste”, ne aminteste de imensa forta a naturii, si a lui Dumnezeu implicit, si de cat de neajutorati suntem in calea dezlantuirilor, fiind totusi doar niste simpli muritori care existam pe acest pamant prin bunavointa Lui. Nu vreau sa fiu totusi prea melodramatica si sa rapesc din frumusetea plimbarii noastre care a fost o adevarata “gura de oxigen” si la propriu si la figurat…
Ajutati si de vremea minunata am pornit cu avant spre cabana “Valea Sambatei”, unii mai temerari ajungand pana la chilia parintelui Arsenie. Peisajul presarat pe ici pe colo cu pete de zapada si gheata prin unele locuri anunta totusi sosirea timida a primaverii prin prezenta nuscelelor si a incantatoarelor pasarele care ne-au insotit tot drumul.

Si, pentru ca romanii sunt un popor de gurmanzi, o masa frugala luata in inima naturii presarata cu cate o gura de tuica de pruna adevarata intrece de departe orice pranz la vreun fast-food sau restaurant, oricat de multe stele ar fi avut…fara intentia sa jignesc pe nimeni.

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, a trebuit sa facem cale intoarsa spre “civilizatie” oricat de mult ne-ar fi placut in mijlocul naturii, rupandu-ne totusi promisiunea de a mai reveni pe carari de munte, acum ca le-am redescoperit farmecul pe care se pare ca l-am uitat, ignorandu-l atata timp…Dar el, muntele, ne asteapta rabdator, oferindu-ne frumusetile lui fara a cere nimic in schimb decat putin respect, dupa zicala “respecta daca vrei sa fii respectat”. El nu tine cont de inflatii, crize economice, alegeri… si ne da totul fara “dobanda” sau promisiuni desarte.

Sper ca v-am convins, mai putin pe cei care fac asta frecvent, sa lasati din cand in cand grijile cotidiene, mijloacele de informare in masa (care de multe ori dezinformeaza), emisiunile pline de “vedetisme” si alte “necesitati” artificiale si sa va bucurati de frumusetea autentica a naturii cu care tara noastra e inzestrata din belsug! Eu una trebuie sa recunosc ca nu am prea facut lucrul acesta in ultimul timp dar ma bucur ca am retrait bucuria, inegalabila, de a-mi incarca bateriile si spiritul pe carari de munte, anevoioase pe alocuri, dar pline de recompense. Orice durere musculara, orice zvacnire a sangelui proaspat “oxigenat” parca pompa viata in fiecare celula a corpului prea mult incercat de “poluarea” de care are parte in viata de zi cu zi!
Va multumesc pentru rabdarea de a citi mica mea incursiune in acest blog de bloc pentru a impartasi cu voi una din experientele care iti “taie respiratia” si la propriu dar mai ales la figurat…

Pe bune!

Nu am de gand sa va mai pacalesc si va anunt ca astazi 25 martie 2011 este sarbatoare in calendarul crestin ortodox. Pentru toti credinciosii care au tinut post biserica a randuit ca in acesata zi sa fie dezlegare la peste.

Buna dimineata!

Imi incep acest articol prin a va prezenta intr-o imagine, una din ustensilele mele care ma ajuta atunci cand vreau sa realizez un interviu pentru blog de bloc. Prietenul meu Laurentiu ma atentiona intr-un comentariu ca ar fi bine sa-i acord mai multa atentie microfonului si sa nu-l pierd caci este piesa cea mai de pret din dotarea unui reporter.

Asa, acum ca am lamurit problema cu microfonul si am dovedit ca inca il mai detin si cat de curand il voi folosi din nou pentru a realiza alt interviu, sa trec la lucruri mai serioase.
Profitand de vremea superba din aceste zile, ieri am dat o fuga pana la Manastirea Brancoveanu de la poalele muntiilor Fagaras. Cu aceasta ocazie am realizat si niste fotografii pentru blog de bloc.
La intrarea pe teritoriul manastirii cineva s-a gandit sa amenajeze un mic lac unde cateva inotatoare isi duc traiul de zi cu zi. Dilema cea mai mare a fost cand prietenul meu Laurentiu a sustinut ca pestisorii de fapt sunt niste “carasi” si nicidecum pastravi. Pana la urma totul s-a lamurit si concluzia unanima a fost ca de fapt erau pastravi pentru ca cei de care amintea colegul meu, nu au cum sa supravietuiasca intr-o astfel de apa deoarece le-ar fi inghetat penele. Nu e prea stintific raspunsul dar daca el s-a dovedit a fi unul care sa incheie dezbaterea, acesta a ramas batut in cuie la final.

In continuare puteti urmari un set de imagini din cadrul Manastirii Brancoveanu.

O alta dilema s-a nascut intre mine si prietenul meu atunci cand am zarit o piatra pe care era inscriptionat numele cuiva. Probabil el a contribuit la realizarea lacului din partea de sud a Manastirii. Nimic deosebit pana acum dar daca acordati o atentie mai mare imaginii de mai jos, puteti sa zariti numele unui locatar din blocul 8A ce poate fi doar o coincidenta nu si o certitudine ca el este autorul amenajarii zonei respective.

A fost ziua dilemelor intre mine si Laurentiu pentru ca odata ajunsi in apropierea unei fantani situate in incinta lacasului sfant, am avut o disputa cu el despre licoarea ce o beau credinciosii care viziteaza izvorul de apa. Aici chiar ca totul a ramas nedeslusit caci parerile au fost impartite si pentru a nu se isca un conflict verbal intre mine si prietenul meu am renuntat amandoi a ne mai sustine punctul de vedere astfel ca ne-am consolat cu citirea catorva randuri scrise de cineva pe zidurile ce inconjoara fantana.

La un moment dat am crezut ca postul de muzica Taraf si-a trimis lautarii prin zona caci in fata noastra s-au afisat niste persoane ce purtau niste palarii care l-ar face invidios pe orice cawboy texan. Acestia erau inzestrati si cu niste mustati lungi, intoarse pe margine dar din pacate nu am reusit sa-i fotografiez caci au disparut subit, asa cum de altfel au si aparut.

Totusi, sfintita sau nu, apa este vitala organismului.

Iata si alte imagini din interiorul Manastirii.

In apropierea Manastirii exista o padure de unde va puteti procura “microfoane eco”. Eu deja detin unul si sunt foarte multumit de el.

Ca in orice zona foarte vizitata de turisti, apar ca ciupercile dupa ploaie celebrele palate din beton ale baronilor locali. Probabil exista o intrecere intre ei si care are ca scop, cine ajunge primul la cer! Pacat ca de suferit are peisajul din zona si acesta incet, incet se transforma in unul manelist, marlanist..etc!

Nu puteam ca in cadrul acestei mici excursii sa nu trec si pe la “Izvorul Parintelui Arsenie” caci indiferent de ce se spune, eu cred cu tarie ca apa din aceasta zona este una sfintita. V-am prezentat si anul trecut imagini de aici dar cred ca pentru unii dintre voi este o deosebita placere sa revada aceste locuri incarcate cu o spiritualitate deosebita.

Pe drumul de intoarcere catre casa am avut impresia ca ne aflam in Libia caci dintr-o data si-au facut aparitia pe sosea mai multe vehicule militare.

Sper ca v-au placut imaginile de astazi. Pe curand!

Un interviu “eco”!!

Pana la urma toate anotimpurile sunt frumoase caci in fiecare dintre acestea, descoperim lucruri superbe care mereu raman in sufletele noastre.
Au inflorit nuscelele!!! Unii mai de la oras le numesc branduse dar eu m-am obisnuit sa le spun altfel caci am copilarit la cativa metri de ele si in fiecare primavara am o deosebita placere ca sa merg sa le admir. Sunt multe locuri in Tara Fagarasului unde acestea apar pe pajisti dar Herghelia de la Sambata de jos este casa lor caci aici se gasesc intr-un numar nemaipomenit de mare si daca treceti pe DN1 in aceste zile, cu siguranta va sare in ochi covorul mov alcatuit din aceste superbe flori de primavara.

Buna dimineata tuturor!

Nuscelele sunt flori delicate care anunta venirea primaverii si care imprastie in jurul lor o mireasma imbietoare, dar si pofta de viata si buna dispozitie. Dupa perioada lunga si lunile geroase de iarna nuscelele prevestesc venirea primaverii, iesind de sub stratul de zapada si dand o frumoasa pata de culoare gradinilor si campiilor.
Acestea isi au originile din Orient, Europa si Africa de Nord, cu alte cuvinte mai multe culturi sunt adunate intr-o singura floricica firava, dar plina de farmec.
Acum doua zile am dat si eu o fuga pana la herghelie si cu aceasta ocazie am reusit sa realizez si un interviu cu un personaj celebru din blocul 8A care a avut amabilitatea sa-mi raspunda la cateva intrebari. Mai jos am sa va prezint filmuletul dupa care vor urma si cateva imagini cu celebrele “nuscele”!

Nusceaua sau brandusa alba este o raritate dar din fericire am reusit sa o descopar si sa va prezint o imagine cu ea.

Cand arta cere sacrificii….!

Binenteles ca nici aici nu am scapat de “marlanul de Romania”! Acesta a reusit sa isi faca simtita prezenta caci era chiar culmea ca el sa nu faca parte din peisaj.

Vor urma si alte surprize pe blog de bloc. Stati prin zona!

O greseala recunoscuta este iertata pe jumatate!

Mda, am gafat….asta e! Am crezut ca duminica trecuta a fost dezlegare la peste dar am gresit. V-am pacalit si pe voi fara sa-mi dau seama. Ca sa ma revansez, am decis sa-mi achizitionez o pereche de ochelari cu ajutorul carora sa citesc mai bine.

Buna seara tuturor.
In primul rand vreau sa-i multumesc unei persoane deosebite care a avut un spirit de observatie ridicat si mi-a atras atentia despre eroarea facuta de mine in articolul trecut legata de acea dezlegare la peste. Bravo Rora, sper ca m-am revansat cu imaginea de mai sus.
Pentru ca prietenul meu Petre ma tot trage de urechi de cate ori postez imagini pe blog in care prezint o parte din produsele culinare din bucataria romaneasca, am sa-i promit ca ma voi abtine sa mai fac acest lucru pana nu se intoarce si el din tarile calde ca sa poata sa participe impreuna cu noi la aceste chefuri campenesti. Pana una alta, eu si cu cumnatelul lui il salutam prin intermediul imaginii de mai jos. Stim Petrica ca suferi dar lasa ca nu mai este mult si vi tu acasa!

Maine va invit pe blog de bloc caci o mare personalitate a blocului 8A, a avut amabilitatea sa-mi acorde un interviu presarat pe alocuri cu cateva “floricele”! A domani!

Frig dar fain!

Organismul uman se adaptează în general destul de bine la temperaturi care pot varia, între cea mai scăzută şi cea mai ridicată, chiar şi cu 100 de grade Celsius. Temperatura cea mai scăzută înregistrată pe Pământ a fost de circa -89 C, pe 21 iulie 1989, la baza Vostok în Rusia (Antartica).Temperatura variază nu doar dintr-un loc în altul, ci şi în altitudine; aceasta scade cam cu un grad pentru fiecare 100-200 metri în înălţime, ajungând de exemplu pe Everest la -40 C. Avioanele zboară la circa 10,000 metri, la temperaturi extreme care pot ajunge la -50 C.

Salutare tuturor!

Chiar daca a fost o zi destul de racoroasa si cam uratica cu ceva burnita pe ici pe colo, am reusit sa contracarez cu brio timpul de afara cu…..o palinca de Fagaras.

Lasand la o parte toate problemele din viata de zi cu zi, cea mai buna terapie pentru un sfarsit de saptamana perfect a fost un peste la gratar savurat alaturi de cei dragi. Si, focu-i gata, doar artistii mai lipsesc.

La un moment dat am avut un vizitator care s-a gandit ca ia sosit vremea de duca dar, ne-am gandit sa-i mai dam o sansa, astfel ca norocul a fost de partea lui in aceasta zi.

Astfel, in loc de curcan la gratar am pregatit un peste care pana la urma s-a dovedit a fi alegerea perfecta.

Chiar daca a fost o zi in care credinciosii ortodoxi au avut dezlegare la peste, totusi am calcat putintel mai stramb si profitand de un jar super bun am pregatit si alte feluri de carne. O vorba din popor spune ca e pacat ce scoti din gura nu ce bagi ….in gura! As avea destule motive sa nu fiu de acord cu expresia de dinainte dar nu este momentul pentru a dezbate un astfel de subiect.

Pana la urma, cel mai fericit moment este atunci cand te asezi la masa.

A fost o zi reusita si chiar daca vremea de afara a vrut sa ne strice mica sarbatoare, totusi nu i-am dat voie acesteia sa-si impuna punctul de vedere,astfel ca am petrecut clipe frumoase alaturi de cei dragi.

Pe curand!

La razboi…inapoi!

Departe de zona fierbinte, Romania ramane tara care mereu este cu un pas inapoi atunci cand trebuie sa lupte cot la cot alaturi de aliati. Nu am inteles niciodata de fapt ce rol are NATO caci vad ca se amesteca unde nu-i fierbe oala si acest lucru ma dezgusta total.

Buna dimineata tuturor.

In loc sa ne bucuram ca Lucian Bute si-a aparat cu succes centura pusa in joc la categoria supermijlocie si ca totusi mai avem romani ce ne reprezinta cu succes tara peste granite, iata ca ne-am pricopsit cu un nou razboi in care suntem implicati direct sau indirect(ce mai conteaza), binenteles fara voia noastra, caci facem parte dintr-o alianta ce se ocupa cu amestecul in treburile altora. Migurile noastre se infig in pamant pe plaiurile tarii, stricand culturile oamenilor astfel ca puterile militare si-au dat seama de demult ca nu suntem pregatiti pentru o interventie militara si din acest motiv am fost exclusi din operatiunile de pe teritoriul Libiei. Colonelul Gaddafi probabil este ultimul dictator care va fi inlaturat de la putere dintr-o regiune ce in ultimele luni a fost ca un cazan incins. Colonelul a fost diferit fata de cei din breasla sa caci chiar daca ia placut sa duca o viata luxoasa, a avut grija sa ii rasplateasca cu varf si indesat pe cei ce reuseau sa-i faca zilele frumoase. Nu putini sunt aceia care si-au rotunjit conturile cu ajutorul sefului Libian si cred ca multi il vor regreta dupa ce acesta va fi inlaturat de la putere. Si ca orice dictator ce isi respecta principiile, nici colonelul Gaddafi nu face exceptie de la regula si se lasa foarte greu inlaturat. Binenteles ca civilii din tara sa au de suferit cel mai mult deoarece acest razboi nu se va incheia odata cu plecarea dictatorului. Libia va deveni un nou Irak si peste ani se va dezvalui ca atacul si amestecul NATO pe teritoriul acestei tari, a fost un esec total. Eu cred ca aceasta “alianta” din care facem si noi parte, ar trebui sa se ocupe cu apararea teritoriului ei de invazia strainilor nu sa se amestece in treburile altora. De ce nu s-a intervenit in Egipt sau Tunisia? Si in aceste tari au avut loc schimbari de regimuri cu pierderi de vieti omenesti dar probabil undeva intr-un birou cineva care trage sforile lumii s-a gandit ca Libia este un teren mult mai propice pentru a verifica arsenalul militar caci si acesta se uzeaza in timp daca nu este folosit. Foarte multe fabrici de armamant au intrat in impas pentru ca le lipseau comenzile si odata cu declansarea acestui razboi, ele vor reporni la capacitati maxime de productie. Numai cel de sus stie ce au avut in minte cei ce conduc destinele NATO dar cu siguranta ca pe noi romanii nu ne-a intrebat nimeni daca suntem de acord cu aceasta interventie militara, caci suntem prea mici intr-un joc de sah pe tabla caruia reprezentam pionii.

Pe curand!

Contradictie, intre adevar si prostie!

Intr-o zi de 19 martie(1955) s-a nascut Bruce Willis unul dintre cei mai celebri actori de pe globul pamantesc.

Buna diminata.
Prima zi de weekend ne intampina cu o vreme destul de racoroasa si cateva picaturi de ploaie. Probabil o rapaiala zdravana ca-n zilele de vara ar ajuta la curatenia orasului caci praful a pus stapanire peste urbea noastra.
In general omul, mereu are un spirit de contradictie foarte ridicat si din pacate acest lucru dauneaza destul de mult in realizarea unor legaturi de prietenie. George Calinescu spunea ca “spiritul de contradictie este personalitatea prostului”! Foarte mult adevar se regaseste in fraza de mai sus caci nu de putine ori am descoperit si eu acest lucru. As merge mai departe si as spune ca spiritul de contradictie reprezinta frustrarea unei persoane acumulata de-a lungul timpului datorita unor nerealizari personale atat pe plan profesional cat si pe cel sufletesc. Nu vreau sa ma declar psihologul omenirii dar am observat ca foarte multi oameni au probleme tot mai multe din cauza acestui spirit de contradictie care cred ei, ii fac sa ascunda unele probleme ce pot fi rezolvate si altfel, nu prin descarcarea nervoasa in mijlocul unui grup de prieteni sau amici. O prietenie stricata din cauza unor cuvinte rostite intr-un moment nepotrivit, nu poate fi definita ca o realizare mareata a celor care sunt inzestrati cu spirit negativ. Acestia, probabil intr-un moment de regasire vor regreta amarnic vorbele aruncate dar va fi prea taziu pentru ei caci oamenii au devenit foarte nerabdatori si nu vor mai avea chef sa tina cont de cainta unor fosti prieteni care si-au dat seama ca au comis o mare greseala atunci cand “mancatoarea lor” a decis ca e momentul sa isi unifice fortele cu “spiritul contradictiei”.
Poate ziua de maine ne va aduce vreme mai placuta si daca tot avem parte de “prima dezlegare la peste” din acest post, ar fi bine sa mergem la o pescuita ….prin magazinele de specialitate pentru a ne aproviziona cu materie prima caci nu trebuie sa lipseasca de pe masa noastra, un “file de merluciu” stropit cu cateva picaturi de vin rosu.

O zi buna va doresc! Ne reintalnim mai tarziu pe blog de bloc.

Drama unui popor.

De cateva zile am intrerupt sirul articolelor pe blog de bloc caci traversez o perioada destul de dificila iar calculatorul s-a hotarat sa contribuie si el la starea mea.

Buna seara tuturor!
Am sa scriu doar cateva randuri caci inca nu pot sa spun ca lucrurile s-au asezat la locul lor.
In primul rand vreau sa-i multumesc sotiei mele pentru comentariul facut la randurile scrise cu cateva zile in urma si care erau dedicate fostilor mei colegi de arme, suferinta, etc. Poate vreodata voi mai publica un articol legat de Revolutia Romana din 1989 caci sunt prea multe neadevaruri rostite in ultima vreme de unii ce au impresia ca daca au trecut multi ani de la acest eveniment, pot sa pacaleasca lumea cu niste afirmatii total nefondate.
In alta ordine de idei in urmatoarea perioada de timp va trebui sa iau o decizie privind soarta acestui blog caci domnii care imi gazduiesc pagina, nu imi ofera un spatiu foarte mare de stocare si postare a imaginilor decat contra unei sume de bani. Nu am de gand sa le platesc vreun leut si probabil ca daca nu voi muta pagina la alta adresa, va trebui sa inchid blogul. Cu siguranta ca atunci cand voi lua o hotarare, voi veti fi primii anuntati.
Ma preocupa foarte mult situatia din Japonia si sunt ferm comvins ca pentru multi oameni, totul pare o gluma dar din pacate nu este asa. Nu vreau sa fac comparatii intre poporul japonez si cel roman si nici nu am de gand sa dezbat foarte mult acest subiect. Vreau doar sa subliniez ca daca oamenii aceia care se lupta cu centrala ce este in pericol sa sara in aer, vor reusi sa duca la bun sfarsit misiunea lor, noi romanii vom avea ce invata de la niponi cu privire la organizarea lor, la puterea si calmul cu care sunt inzestrati, pentru a trece peste greutatiile vietii.
Avem probleme mult prea mari sa ne mai pese de suferinta altora. Spanzuram o papusa , incercam sa schimbam guvernul si mai mult decat atat stam cu ochii pe micile ecrane pentru a urmari deznodamantul unui divort dintre doua persoane ce reprezinta segmentul ciudatilor din aceasta tara. Astazi am auzit la un post de televiziune un comentariu facut de o persoana care oricum nu inseamna ceva pentru societatea noastra si care era mahnit de cererea ministrului roman de externe adresata guvernului prin care se solicita o suma de bani pentru a plati cursele avioanelor ce urmau sa aduca in tara, compatriotii nostri aflati in aceste momente in Japonia. El suna astfel:
- Cine puii mei ia pus sa se duca acolo sa munceasca?

Noapte buna! Pe maine!