Cocalar american!

O mare parte dintre pictorii celebri, sunt dusi bine cu pluta si deocamdata nu se stie ce le ia mintile acestor artisti desavarsiti.
Avem dovezi clare chiar si din vremuri indepartate despre acesti talentosi cum ca ei aveau un comportament bizar, in momentul in care participau la diferite evenimente culturale. In zilele noastre rolurile sau inversat iar cei ce manuiesc pensula, si-au revenit din nebunie deoarece au donat cantitatea de zapaceala pe care „o detineau”, celor ce au devenit cobaii lor. Astfel, mai ales peste ocean, pe unde zaresti o persoana mai despuiata, hop si cateva picturi pe corpul lor, realizate cu ajutorul unei tehnici moderne, ce au inlocuit celebra pensula.
No, ios mai de la tara si chiar daca am luat contact cu multe civilizatii, parca tot raman fidel unei expresii care spune ca „ce ti-a dat Domnul, este de indeajuns de mult”!
Chestia asta cu tatuajele din punctul meu de vedere, este dezgustatoare si nu vad rostul unor desene sau mesaje cu care sa atragi privirile celor din jur. Cert este ca valul tineretii te copleseste si daca cineva nu iti deschide ochii si nu iti explica ca comiti o greseala pe care ulterior o poti regreta tot restul vietii, risti sa iti compromiti chiar si cariera pe care incerci sa ti-o cladesti.
Deja cunosc o persoana ce detine niste picturi imense pe suprafata corpului sau dar care intampina dificultati majore atunci cand incearca sa isi gaseasca un loc de munca bunicel caci unele mesaje inscriptionate au un caracter obscen si nu sunt cool, asa cum le considera proprietarul lor, in momentul realizarii acestora.
Totusi, tatuajele sunt la mare cautare peste ocean dar fara sa fiu rasist, afirm ca exista o deosebire imensa intre persoanele curate si cele pictate, atat in comportament cat si la nivel de cultura generala. Cred ca singura cale pe care o poti apuca pentru a reusi sa iti cladesti o cariera, chiar si „beneficiind” de aceste picturi corporale, este domeniul muzical caci deocamdata aici nu sunt restrictii si fanii apreciaza mai mult calitatile vocale decat tatuajele artistului.
Astazi am sa va dau un exemplu de cocalar american caci in ultima perioada, am amintit doar de cei de pe teritoriul romanesc, ca si cum pe alte meleaguri acestia nu ar exista. Este plina America de astfel de personaje numai ca din cauza ca legile sunt foarte aspre, se multumesc doar cu faptul ca se pot picta…si atat, fara a avea manifestari huliganice in societate.
Un tanar american s-a inscris in cadrul unui program care oferea asistenta copiilor saraci din intreaga lume. Nu stiu sigur daca acesta este adevarul dar cu cateva luni in urma, a aterizat un yankeu pe teritoriul romanesc stabilindu-si cartierul general in orasul Victoria, situat la poalele Muntilor Fagaras. Cunoscand zona respectiva, stiu ca populatia nu beneficiaza de cele mai bune conditii de trai dar americanul nostru, s-a oferit sa le dea o mana de ajutor celor nevoiasi. La finalul misiunii, el a marturist dragoste eterna fata de locurile pe care le-a vizitat iar ca drept dovada ca nu este un mincinos, si-a tatuat insemnele localitatii pe corpul sau.

Pe curand!

Topul balcoanelor romanesti!

Era o vreme cand la oras, se derula o intrecere intre cei ce detineau un balcon in locuinta. Florile acopereau betoanele si aceste spatii deveneau adevarate oaze de frumusete. Totul pana intr-o zi cand unui roman i-a venit ideea ca sa renunte la flori in detrimentul unei rame de lemn sau de metal, care sa asigure intimitatea fata de ochii trecatorilor. Astfel, blocurile au inceput un nou duel si mai nou se cautau cladirile cu cele mai multe balcoane inchise. Binenteles ca autoritatile comuniste nu au inghitit galusca deoarece vroiau sa ii aiba pe oameni cat mai mult la vedere ori inchizand acest spatiu, ii pierdeau din aria vizuala. De fapt, pana la urma comunistii au avut dreptate caci in balcoanele locuintelor, au inceput sa se organizeze tot felul de intruniri la care din cand in cand am participat si eu. O tigara si un paharel de visinata, se puteau servi lejer fara ca parintii nostri sa realizeze ca noi ca si odrasle, eram extaziati de decizia lor de-a inchide aceste spatii. Incet dar sigur, florile au fost inlocuite cu dulapuri unde fiecare isi tinea uneltele ce nu mai incapeau in locuinta. Sforile brazdau spatiul aerian iar proprietarul, isi etala toata lenjeria personala oferind un peisaj grotesc.
Au trecut peste 28 de ani de cand se intamplau aceste lucruri dar lecturand un ziar deunazi, am descoperit ca a revenit in actualitate un subiect a carui tema, nu mai prezenta importanta.
In fiecare sezon estival litoralul romanesc chiar daca este unul destul de scump, are parte de numerosi vizitatori iar ultimii ani, au fost foarte generosi pentru cei ce odinioara, intocmeau tot felul de clasamente din care facea parte si cel al celor mai frumoase balcoane.
Pentru ca stiinta a evoluat destul de mult, balcoanele ce se construiau din beton, au fost inlocuite cu materiale incomparabil mai usoare ca si greutate. Siliconul a devenit materie prima astfel ca, balcoanele au reaparut in peisaj, datorita unor persoane de sex feminin, nemultumite cu ce au primit in dar de la Dumnezeu.
Daca cu ani in urma ne delectam cu muscate, begonii si gloxinii expuse in micutele spatii de beton, in zilele noastre ne clatim ochii aruncand o privire asupra balcoanelor domnisoarelor al caror nume, sunt sigur ca nu va spune mare lucru.
Nemes, Vancea sau Margherita, sunt exemplarele ce au fost alese dintre miile de reprezentante ale sexului feminin, care au colindat litoralul romanesc anul acesta si si-au expus fara retinere, balcoanele dobandite nenatural in saloanele anumitor clinici.
Ca si barbat poate instinctul m-ar indemna ca sa pun pe primul plan in aria mea vizuala balcoanele personajelor enumerate mai inainte dar nu am sa fac acest lucru fiindca naturaletea florilor este mai pe gustul meu decat niste chestii intime indopate cu silicon.
Trebuie sa fi un cocalar sa accepti ca siliconul poate inlocui oricand orice exemplar florar dar, daca ar fi sa ne luam dupa ce scriu ziarele, cred ca am ramas un tip de moda veche care inca mai viseaza ca o siliconata ca Margherita, tremura de emotie cand un barbat ii ofera o floare.
Pe curand!

In tranzit!

HAI SA TRAITI BINE!

Am revenit la prima dragoste, mai precis la vechiul blog din anumite motive. In ultima perioada dar si cu ani in urma cand ma aflam in Romania, am fost intrebat de anumite persoane, care este diferenta dintre vechiul blog si cel actual, mai precis dintre blocul8a.wordpress.com si grozavii.ro. Pai, in primul rand denumirea acestor doua domenii este diferit iar cei ce il accesau pe primul, protestau uneori fiindca numele acestuia, era dificil de retinut si tastat. Din cauza ca parasind blocul 8a din Fagaras, blogul nu isi mai justifica existenta si intr-un final, am decis sa continui pasiunea, formand alt blog, dar cu un nume mai usor de retinut. Acest „.ro” de la finalul adresei actuale….www.grozavii.ro, costa o anumita suma de bani pe care trebuie sa o achiti catre Rom Telecom, sub forma unui abonament lunar. Am socotit gresit perioada pe care credeam ca o acopar la ultima plata si astfel, m-am trezit ca domeniul actual a fost suspendat. Pana cand voi reusi sa remediez problema, am decis sa revin pe vechiul blog unde voi posta cateva articole, nu prea multe sper eu caci poate chiar saptamana viitoare, totul sa reintre in normalitate si sa reapar pe http://www.grozavii.ro. Cu siguranta ca numarul vizitatorilor ce vor accesa adresa vechiului blog va fi destul de scazut caci, nu voi duce o campanie de informare puternica pe retelele de socializare, tocmai din motivul ca in curand, am sa revin pe blogul ce actualmente este suspendat.
………………………………………………………………………………………………………………………
Bine v-am regasit stimati cititori si imi cer scuze pentru aceasta neplacere cauzata de o eroare personala. A trecut cam multa vreme de cand am terminat-o cu scoala astfel ca, matematica mi-a jucat o festa si mi-a reamintit ca fara ea, viata ar putea sa devina un haos total.
Mi-a prins bine aceasta pauza dar pana la urma orice concediu se termina la un moment dat si vazand ca situatia de criza se prelungeste, m-am hotarat sa imi reincep activitatea ca blogger.
Ca un facut, toata bloggerimea si-a luat vacanta in aceasta perioada caci o mare parte dintre colegii de breasla pe care ii urmaream saptamanal, nu au mai aparut in peisaj cu noutati. Pe de alta parte, din Brazilia mi-a parvenit o stire cum ca productia mondiala de cafea a scazut drastic fiindca foarte multe persoane ce urmareau pagina mea, serveau o ceasca din celebra licoare, in timp ce lectura articolele de pe blog. Am fost lipsit de modestie cand am facut afirmatia legata de numarul de persoane ce vizitau adresa mea caci pana la urma adevarul este undeva la mijloc.
Ramasesem sa va povestesc despre vacanta pe care am petrecut-o in urma cu o luna, calatorind prin mai multe state americane si ajungand la un moment dat, si pe teritoriul canadian. Am sa continui acest subiect in momentul cand voi putea reveni pe actualul blog iar acum, sa discutam despre alte probleme, ce au aparut in societatea romaneasca in ultima perioada.
…………………………………………………………………………………………………………………….
Pe curand!
Probabil ca cel mai important eveniment s-a derulat in urma cu cateva ore pe Arena Nationala din Bucuresti unde a avut loc o intalnire fotbalistica intre doua natiuni care se urasc doar politic si spun acest lucru fiindca oamenii de rand, nu au timp sa se dueleze intre ei, pe seama etniei din care fac parte. Ungurii mereu ne-au dat exemplu de cum ar trebui sa ne organizam in societate si imi aduc aminte ca si pe timpul comunismului, atunci cand intrai intr-un magazin din Sfantul Gheorghe simteai imediat ca organizarea si cureatenia sunt la ele acasa. Chiar si cand am fost in concediu la Sovata si Praid, nu am simtit vreodata ca sunt ingradit deoarece vorbesc doar limba romana intr-o zona in care predomina populatia de etnie maghiara. Sunt inchipuiri ale politicienilor nostri care se folosesc de statutul lor pentru a invrajbi poprul nostru de-a purta mereu un razboi mediatic cu vecinii de la vest sau nord-vest. Nu stiu care este situatia celor ce viziteaza Ungaria si detin pasaport romanesc dar nu cred ca intampina dificultati pe parcursul sederii lor caci pana la urma, traim alte vremuri in care orizonturile oamenilor au posibilitatea sa fie largite din cauza liberei circulatii actuale in multe zone de pe glob.
Cand totul se termina bine, toate problemele sunt uitate iar situatia se detensioneaza ramanand in urma, doar amintirile unor suporteri fanatici care inteleg gresit fenomenul sportiv. Asa s-a intamplat si seara trecuta cand am reusit sa invingem categoric selectionata Ungariei care este umbra unei echipe ce cu multi ani in urma, ajungea mereu in fruntea competitiilor la care participa. Legendarul Puskas se pare ca nu are urmasi deocamdata iar nationala se zbate in continuare in anonimat, doar suporterii iesid in evidenta, cu faptele lor urate pe care le comit oriunde s-ar afla. Pana la urma este bine totusi ca duelul romano-maghiar ramane doar pe terenul de sport caci in vremurile actuale, exact un conflict regional ar mai lipsi Romaniei pentru ca situatia sa devina si mai grea.
As avea multe sa va povestesc caci in perioada in care am lipsit de pe blog am participat la evenimente organizate pe taram american si mi-am reinoit colectia de fotografii. Sper in continuare ca voi reusi sa remediez situatia blogului suspendat si sa apar acolo cu articole legate de ce va povesteam mai devreme.
In caz ca situatia ramane aceiasi, ne reintalnim in curand pe acest blog.

Bate vantul schimbarii!!

Buna seara tuturor!

De ceva vreme ma tot gandesc ca poate ar fi mai bine sa inchei aceasta poveste frumoasa care tine de vreo doi anisori si care se numeste http://www.blocul8a.wordpress.com
Imi este foarte greu sa iau o decizie dar am motive serioase sa fac acest lucru pentru ca imi voi schimba domiciliul in viitorul apropiat si nu o sa mai am nicio legatura cu blocul 8a. Au fost 28 de luni superbe in care sper ca am reusit sa va captez atentia cu articole de toate genurile. Cu plusuri dar si cu minusuri, blog de bloc a rezistat cu brio intr-o lume in care miracolul nu dureaza foarte mult. Au fost seri cand abia reuseam sa scriu cateva randuri caci oboseala acumulata peste zi ma impiedica sa fac acest lucru dar odata publicat articolul, eram fericit ca puteam duce mai departe proiectul care intr-o zi de 30 martie 2011, a ajuns la final. Va multumesc tuturor pentru rabdarea de care ati dat dovada atunci cand v-au trecut prin fata ochilor, articolele scrise de mine. De asemenea, vreau sa le spun tuturor locatarilor din blocul 8a ca fara ei, blog de bloc nu putea sa traiasca. Omul cu mahoarca, Liliecii, Ana zbuciumata…etc, au fost alaturi de mine si mi-au oferit din cand in cand prilejul sa le dedic articole, si chiar daca am folosit cateodata unele cuvinte mai „acide”, nu am avut intentia de a jigni pe cineva.
Povestea acestui blog se incheie aici si imi pare nespus de rau ca am ajuns in acest punct dar………, speranta moare ultima si a sosit momentul sa va anunt ca in curand voi demara un alt proiect, probabil unul de o durata foarte lunga.
Zilele urmatoare va lua nastere un alt blog si el va purta un nume special. Deocamdata este o surpriza si in momentul cand blogul va fi functional, va voi anunta noua adresa pe blog de bloc. Deja v-am pregatit cateva articole spumoase cu interviuri surpriza dar totul la momentul potrivit. Urmariti in continuare http://www.blocul8a.wordpress.com pentru a fi la curent cu noutatile legate de viitorul blog.
La revedere!!

Povestea unei zile de primavara!

A fost odata ca niciodata o zi superba de primavara in care patru crai de la rasarit au plecat in cautarea unei clipe care sa aduca o liniste sufleteasca, o relaxare totala dar mai ales o minunatie de ….chilie unde cu multi ani in urma, un calugar a decis sa-si petreaca o particica din viata, ducand un trai sever, plin de post si rugaciuni.

Buna ziua tuturor!

In general omul nu este multumit niciodata de oferta zonei in care isi duce traiul de zi cu zi si mereu purcede spre alte zari. Cel ce locuieste la munte tanjeste dupa mare si invers, dar daca am avea putina vointa si rabdare, am realiza ca de multe ori trecem prin viata fara sa ne dam seama de ce se intampla in jurul nostru. Lenevitul in pat cu ochii tintuiti pe ecranul televizorului a devenit sport national in Romania. Avem aceleasi motive cand incercam sa ne scuzam ca nu suntem in stare sa iesim in mijlocul naturii, cu toate ca ne mintim pe noi nu pe cel aflat in fata noastra. Parem a fi un popor bolnav, asta o spun specialistii si chiar daca suntem indemnati sa facem sport, nu putem accepta acest sfat deoarece si bunicul a fumat pana la 90 de ani si pana la urma tot de batranete a murit, nu de cancer la plamani.
Pentru ca sa fac o exceptie de la regula, am hotarat ca e momentul sa vizitez o zona de munte care cu multi ani in urma (28)
mi-a oferit clipe de satisfactie petrecute alaturi de prietenii din copilarie. Astfel, impreuna cu familia care mai nou are un nou membru in persoana domisorului Laurentiu, am dat o fuga pana la cabana Valea Sambetei. Peisajul din zona care urma sa o parcurgem, a avut mult de suferit datorita unor inundatii ce au avut loc cu cativa ani in urma si care au dus la deteriorarea potecii ce leaga poalele Muntilor Fagaras de locatia respectiva.

Si acum, la rugamintile „stapanului” acestui blog, am intervenit si eu, „umila” lui sotie, cu un scurt comentariu asupra frumoasei excursii. As indrazni sa-l contrazic putin pe titularul acestui blog cu privire la observatia lui cum ca ar fi avut de suferit peisajul din cauza viiturii care s-a napustit asupra frumoasei vai de la Sambata: eu cred ca dimpotriva, drumul putin mai anevoios a facut ascensiunea mai dificila dar satisfactia reusitei este cu atat mai mare. De asemenea, noua „priveliste”, ne aminteste de imensa forta a naturii, si a lui Dumnezeu implicit, si de cat de neajutorati suntem in calea dezlantuirilor, fiind totusi doar niste simpli muritori care existam pe acest pamant prin bunavointa Lui. Nu vreau sa fiu totusi prea melodramatica si sa rapesc din frumusetea plimbarii noastre care a fost o adevarata „gura de oxigen” si la propriu si la figurat…
Ajutati si de vremea minunata am pornit cu avant spre cabana „Valea Sambatei”, unii mai temerari ajungand pana la chilia parintelui Arsenie. Peisajul presarat pe ici pe colo cu pete de zapada si gheata prin unele locuri anunta totusi sosirea timida a primaverii prin prezenta nuscelelor si a incantatoarelor pasarele care ne-au insotit tot drumul.

Si, pentru ca romanii sunt un popor de gurmanzi, o masa frugala luata in inima naturii presarata cu cate o gura de tuica de pruna adevarata intrece de departe orice pranz la vreun fast-food sau restaurant, oricat de multe stele ar fi avut…fara intentia sa jignesc pe nimeni.

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, a trebuit sa facem cale intoarsa spre „civilizatie” oricat de mult ne-ar fi placut in mijlocul naturii, rupandu-ne totusi promisiunea de a mai reveni pe carari de munte, acum ca le-am redescoperit farmecul pe care se pare ca l-am uitat, ignorandu-l atata timp…Dar el, muntele, ne asteapta rabdator, oferindu-ne frumusetile lui fara a cere nimic in schimb decat putin respect, dupa zicala „respecta daca vrei sa fii respectat”. El nu tine cont de inflatii, crize economice, alegeri… si ne da totul fara „dobanda” sau promisiuni desarte.

Sper ca v-am convins, mai putin pe cei care fac asta frecvent, sa lasati din cand in cand grijile cotidiene, mijloacele de informare in masa (care de multe ori dezinformeaza), emisiunile pline de „vedetisme” si alte „necesitati” artificiale si sa va bucurati de frumusetea autentica a naturii cu care tara noastra e inzestrata din belsug! Eu una trebuie sa recunosc ca nu am prea facut lucrul acesta in ultimul timp dar ma bucur ca am retrait bucuria, inegalabila, de a-mi incarca bateriile si spiritul pe carari de munte, anevoioase pe alocuri, dar pline de recompense. Orice durere musculara, orice zvacnire a sangelui proaspat „oxigenat” parca pompa viata in fiecare celula a corpului prea mult incercat de „poluarea” de care are parte in viata de zi cu zi!
Va multumesc pentru rabdarea de a citi mica mea incursiune in acest blog de bloc pentru a impartasi cu voi una din experientele care iti „taie respiratia” si la propriu dar mai ales la figurat…

Pe bune!

Nu am de gand sa va mai pacalesc si va anunt ca astazi 25 martie 2011 este sarbatoare in calendarul crestin ortodox. Pentru toti credinciosii care au tinut post biserica a randuit ca in acesata zi sa fie dezlegare la peste.

Buna dimineata!

Imi incep acest articol prin a va prezenta intr-o imagine, una din ustensilele mele care ma ajuta atunci cand vreau sa realizez un interviu pentru blog de bloc. Prietenul meu Laurentiu ma atentiona intr-un comentariu ca ar fi bine sa-i acord mai multa atentie microfonului si sa nu-l pierd caci este piesa cea mai de pret din dotarea unui reporter.

Asa, acum ca am lamurit problema cu microfonul si am dovedit ca inca il mai detin si cat de curand il voi folosi din nou pentru a realiza alt interviu, sa trec la lucruri mai serioase.
Profitand de vremea superba din aceste zile, ieri am dat o fuga pana la Manastirea Brancoveanu de la poalele muntiilor Fagaras. Cu aceasta ocazie am realizat si niste fotografii pentru blog de bloc.
La intrarea pe teritoriul manastirii cineva s-a gandit sa amenajeze un mic lac unde cateva inotatoare isi duc traiul de zi cu zi. Dilema cea mai mare a fost cand prietenul meu Laurentiu a sustinut ca pestisorii de fapt sunt niste „carasi” si nicidecum pastravi. Pana la urma totul s-a lamurit si concluzia unanima a fost ca de fapt erau pastravi pentru ca cei de care amintea colegul meu, nu au cum sa supravietuiasca intr-o astfel de apa deoarece le-ar fi inghetat penele. Nu e prea stintific raspunsul dar daca el s-a dovedit a fi unul care sa incheie dezbaterea, acesta a ramas batut in cuie la final.

In continuare puteti urmari un set de imagini din cadrul Manastirii Brancoveanu.

O alta dilema s-a nascut intre mine si prietenul meu atunci cand am zarit o piatra pe care era inscriptionat numele cuiva. Probabil el a contribuit la realizarea lacului din partea de sud a Manastirii. Nimic deosebit pana acum dar daca acordati o atentie mai mare imaginii de mai jos, puteti sa zariti numele unui locatar din blocul 8A ce poate fi doar o coincidenta nu si o certitudine ca el este autorul amenajarii zonei respective.

A fost ziua dilemelor intre mine si Laurentiu pentru ca odata ajunsi in apropierea unei fantani situate in incinta lacasului sfant, am avut o disputa cu el despre licoarea ce o beau credinciosii care viziteaza izvorul de apa. Aici chiar ca totul a ramas nedeslusit caci parerile au fost impartite si pentru a nu se isca un conflict verbal intre mine si prietenul meu am renuntat amandoi a ne mai sustine punctul de vedere astfel ca ne-am consolat cu citirea catorva randuri scrise de cineva pe zidurile ce inconjoara fantana.

La un moment dat am crezut ca postul de muzica Taraf si-a trimis lautarii prin zona caci in fata noastra s-au afisat niste persoane ce purtau niste palarii care l-ar face invidios pe orice cawboy texan. Acestia erau inzestrati si cu niste mustati lungi, intoarse pe margine dar din pacate nu am reusit sa-i fotografiez caci au disparut subit, asa cum de altfel au si aparut.

Totusi, sfintita sau nu, apa este vitala organismului.

Iata si alte imagini din interiorul Manastirii.

In apropierea Manastirii exista o padure de unde va puteti procura „microfoane eco”. Eu deja detin unul si sunt foarte multumit de el.

Ca in orice zona foarte vizitata de turisti, apar ca ciupercile dupa ploaie celebrele palate din beton ale baronilor locali. Probabil exista o intrecere intre ei si care are ca scop, cine ajunge primul la cer! Pacat ca de suferit are peisajul din zona si acesta incet, incet se transforma in unul manelist, marlanist..etc!

Nu puteam ca in cadrul acestei mici excursii sa nu trec si pe la „Izvorul Parintelui Arsenie” caci indiferent de ce se spune, eu cred cu tarie ca apa din aceasta zona este una sfintita. V-am prezentat si anul trecut imagini de aici dar cred ca pentru unii dintre voi este o deosebita placere sa revada aceste locuri incarcate cu o spiritualitate deosebita.

Pe drumul de intoarcere catre casa am avut impresia ca ne aflam in Libia caci dintr-o data si-au facut aparitia pe sosea mai multe vehicule militare.

Sper ca v-au placut imaginile de astazi. Pe curand!

Un interviu „eco”!!

Pana la urma toate anotimpurile sunt frumoase caci in fiecare dintre acestea, descoperim lucruri superbe care mereu raman in sufletele noastre.
Au inflorit nuscelele!!! Unii mai de la oras le numesc branduse dar eu m-am obisnuit sa le spun altfel caci am copilarit la cativa metri de ele si in fiecare primavara am o deosebita placere ca sa merg sa le admir. Sunt multe locuri in Tara Fagarasului unde acestea apar pe pajisti dar Herghelia de la Sambata de jos este casa lor caci aici se gasesc intr-un numar nemaipomenit de mare si daca treceti pe DN1 in aceste zile, cu siguranta va sare in ochi covorul mov alcatuit din aceste superbe flori de primavara.

Buna dimineata tuturor!

Nuscelele sunt flori delicate care anunta venirea primaverii si care imprastie in jurul lor o mireasma imbietoare, dar si pofta de viata si buna dispozitie. Dupa perioada lunga si lunile geroase de iarna nuscelele prevestesc venirea primaverii, iesind de sub stratul de zapada si dand o frumoasa pata de culoare gradinilor si campiilor.
Acestea isi au originile din Orient, Europa si Africa de Nord, cu alte cuvinte mai multe culturi sunt adunate intr-o singura floricica firava, dar plina de farmec.
Acum doua zile am dat si eu o fuga pana la herghelie si cu aceasta ocazie am reusit sa realizez si un interviu cu un personaj celebru din blocul 8A care a avut amabilitatea sa-mi raspunda la cateva intrebari. Mai jos am sa va prezint filmuletul dupa care vor urma si cateva imagini cu celebrele „nuscele”!

Nusceaua sau brandusa alba este o raritate dar din fericire am reusit sa o descopar si sa va prezint o imagine cu ea.

Cand arta cere sacrificii….!

Binenteles ca nici aici nu am scapat de „marlanul de Romania”! Acesta a reusit sa isi faca simtita prezenta caci era chiar culmea ca el sa nu faca parte din peisaj.

Vor urma si alte surprize pe blog de bloc. Stati prin zona!

O greseala recunoscuta este iertata pe jumatate!

Mda, am gafat….asta e! Am crezut ca duminica trecuta a fost dezlegare la peste dar am gresit. V-am pacalit si pe voi fara sa-mi dau seama. Ca sa ma revansez, am decis sa-mi achizitionez o pereche de ochelari cu ajutorul carora sa citesc mai bine.

Buna seara tuturor.
In primul rand vreau sa-i multumesc unei persoane deosebite care a avut un spirit de observatie ridicat si mi-a atras atentia despre eroarea facuta de mine in articolul trecut legata de acea dezlegare la peste. Bravo Rora, sper ca m-am revansat cu imaginea de mai sus.
Pentru ca prietenul meu Petre ma tot trage de urechi de cate ori postez imagini pe blog in care prezint o parte din produsele culinare din bucataria romaneasca, am sa-i promit ca ma voi abtine sa mai fac acest lucru pana nu se intoarce si el din tarile calde ca sa poata sa participe impreuna cu noi la aceste chefuri campenesti. Pana una alta, eu si cu cumnatelul lui il salutam prin intermediul imaginii de mai jos. Stim Petrica ca suferi dar lasa ca nu mai este mult si vi tu acasa!

Maine va invit pe blog de bloc caci o mare personalitate a blocului 8A, a avut amabilitatea sa-mi acorde un interviu presarat pe alocuri cu cateva „floricele”! A domani!

Frig dar fain!

Organismul uman se adaptează în general destul de bine la temperaturi care pot varia, între cea mai scăzută şi cea mai ridicată, chiar şi cu 100 de grade Celsius. Temperatura cea mai scăzută înregistrată pe Pământ a fost de circa -89 C, pe 21 iulie 1989, la baza Vostok în Rusia (Antartica).Temperatura variază nu doar dintr-un loc în altul, ci şi în altitudine; aceasta scade cam cu un grad pentru fiecare 100-200 metri în înălţime, ajungând de exemplu pe Everest la -40 C. Avioanele zboară la circa 10,000 metri, la temperaturi extreme care pot ajunge la -50 C.

Salutare tuturor!

Chiar daca a fost o zi destul de racoroasa si cam uratica cu ceva burnita pe ici pe colo, am reusit sa contracarez cu brio timpul de afara cu…..o palinca de Fagaras.

Lasand la o parte toate problemele din viata de zi cu zi, cea mai buna terapie pentru un sfarsit de saptamana perfect a fost un peste la gratar savurat alaturi de cei dragi. Si, focu-i gata, doar artistii mai lipsesc.

La un moment dat am avut un vizitator care s-a gandit ca ia sosit vremea de duca dar, ne-am gandit sa-i mai dam o sansa, astfel ca norocul a fost de partea lui in aceasta zi.

Astfel, in loc de curcan la gratar am pregatit un peste care pana la urma s-a dovedit a fi alegerea perfecta.

Chiar daca a fost o zi in care credinciosii ortodoxi au avut dezlegare la peste, totusi am calcat putintel mai stramb si profitand de un jar super bun am pregatit si alte feluri de carne. O vorba din popor spune ca e pacat ce scoti din gura nu ce bagi ….in gura! As avea destule motive sa nu fiu de acord cu expresia de dinainte dar nu este momentul pentru a dezbate un astfel de subiect.

Pana la urma, cel mai fericit moment este atunci cand te asezi la masa.

A fost o zi reusita si chiar daca vremea de afara a vrut sa ne strice mica sarbatoare, totusi nu i-am dat voie acesteia sa-si impuna punctul de vedere,astfel ca am petrecut clipe frumoase alaturi de cei dragi.

Pe curand!

La razboi…inapoi!

Departe de zona fierbinte, Romania ramane tara care mereu este cu un pas inapoi atunci cand trebuie sa lupte cot la cot alaturi de aliati. Nu am inteles niciodata de fapt ce rol are NATO caci vad ca se amesteca unde nu-i fierbe oala si acest lucru ma dezgusta total.

Buna dimineata tuturor.

In loc sa ne bucuram ca Lucian Bute si-a aparat cu succes centura pusa in joc la categoria supermijlocie si ca totusi mai avem romani ce ne reprezinta cu succes tara peste granite, iata ca ne-am pricopsit cu un nou razboi in care suntem implicati direct sau indirect(ce mai conteaza), binenteles fara voia noastra, caci facem parte dintr-o alianta ce se ocupa cu amestecul in treburile altora. Migurile noastre se infig in pamant pe plaiurile tarii, stricand culturile oamenilor astfel ca puterile militare si-au dat seama de demult ca nu suntem pregatiti pentru o interventie militara si din acest motiv am fost exclusi din operatiunile de pe teritoriul Libiei. Colonelul Gaddafi probabil este ultimul dictator care va fi inlaturat de la putere dintr-o regiune ce in ultimele luni a fost ca un cazan incins. Colonelul a fost diferit fata de cei din breasla sa caci chiar daca ia placut sa duca o viata luxoasa, a avut grija sa ii rasplateasca cu varf si indesat pe cei ce reuseau sa-i faca zilele frumoase. Nu putini sunt aceia care si-au rotunjit conturile cu ajutorul sefului Libian si cred ca multi il vor regreta dupa ce acesta va fi inlaturat de la putere. Si ca orice dictator ce isi respecta principiile, nici colonelul Gaddafi nu face exceptie de la regula si se lasa foarte greu inlaturat. Binenteles ca civilii din tara sa au de suferit cel mai mult deoarece acest razboi nu se va incheia odata cu plecarea dictatorului. Libia va deveni un nou Irak si peste ani se va dezvalui ca atacul si amestecul NATO pe teritoriul acestei tari, a fost un esec total. Eu cred ca aceasta „alianta” din care facem si noi parte, ar trebui sa se ocupe cu apararea teritoriului ei de invazia strainilor nu sa se amestece in treburile altora. De ce nu s-a intervenit in Egipt sau Tunisia? Si in aceste tari au avut loc schimbari de regimuri cu pierderi de vieti omenesti dar probabil undeva intr-un birou cineva care trage sforile lumii s-a gandit ca Libia este un teren mult mai propice pentru a verifica arsenalul militar caci si acesta se uzeaza in timp daca nu este folosit. Foarte multe fabrici de armamant au intrat in impas pentru ca le lipseau comenzile si odata cu declansarea acestui razboi, ele vor reporni la capacitati maxime de productie. Numai cel de sus stie ce au avut in minte cei ce conduc destinele NATO dar cu siguranta ca pe noi romanii nu ne-a intrebat nimeni daca suntem de acord cu aceasta interventie militara, caci suntem prea mici intr-un joc de sah pe tabla caruia reprezentam pionii.

Pe curand!