Povestea unei zile de primavara!

by

A fost odata ca niciodata o zi superba de primavara in care patru crai de la rasarit au plecat in cautarea unei clipe care sa aduca o liniste sufleteasca, o relaxare totala dar mai ales o minunatie de ….chilie unde cu multi ani in urma, un calugar a decis sa-si petreaca o particica din viata, ducand un trai sever, plin de post si rugaciuni.

Buna ziua tuturor!

In general omul nu este multumit niciodata de oferta zonei in care isi duce traiul de zi cu zi si mereu purcede spre alte zari. Cel ce locuieste la munte tanjeste dupa mare si invers, dar daca am avea putina vointa si rabdare, am realiza ca de multe ori trecem prin viata fara sa ne dam seama de ce se intampla in jurul nostru. Lenevitul in pat cu ochii tintuiti pe ecranul televizorului a devenit sport national in Romania. Avem aceleasi motive cand incercam sa ne scuzam ca nu suntem in stare sa iesim in mijlocul naturii, cu toate ca ne mintim pe noi nu pe cel aflat in fata noastra. Parem a fi un popor bolnav, asta o spun specialistii si chiar daca suntem indemnati sa facem sport, nu putem accepta acest sfat deoarece si bunicul a fumat pana la 90 de ani si pana la urma tot de batranete a murit, nu de cancer la plamani.
Pentru ca sa fac o exceptie de la regula, am hotarat ca e momentul sa vizitez o zona de munte care cu multi ani in urma (28)
mi-a oferit clipe de satisfactie petrecute alaturi de prietenii din copilarie. Astfel, impreuna cu familia care mai nou are un nou membru in persoana domisorului Laurentiu, am dat o fuga pana la cabana Valea Sambetei. Peisajul din zona care urma sa o parcurgem, a avut mult de suferit datorita unor inundatii ce au avut loc cu cativa ani in urma si care au dus la deteriorarea potecii ce leaga poalele Muntilor Fagaras de locatia respectiva.

Si acum, la rugamintile „stapanului” acestui blog, am intervenit si eu, „umila” lui sotie, cu un scurt comentariu asupra frumoasei excursii. As indrazni sa-l contrazic putin pe titularul acestui blog cu privire la observatia lui cum ca ar fi avut de suferit peisajul din cauza viiturii care s-a napustit asupra frumoasei vai de la Sambata: eu cred ca dimpotriva, drumul putin mai anevoios a facut ascensiunea mai dificila dar satisfactia reusitei este cu atat mai mare. De asemenea, noua „priveliste”, ne aminteste de imensa forta a naturii, si a lui Dumnezeu implicit, si de cat de neajutorati suntem in calea dezlantuirilor, fiind totusi doar niste simpli muritori care existam pe acest pamant prin bunavointa Lui. Nu vreau sa fiu totusi prea melodramatica si sa rapesc din frumusetea plimbarii noastre care a fost o adevarata „gura de oxigen” si la propriu si la figurat…
Ajutati si de vremea minunata am pornit cu avant spre cabana „Valea Sambatei”, unii mai temerari ajungand pana la chilia parintelui Arsenie. Peisajul presarat pe ici pe colo cu pete de zapada si gheata prin unele locuri anunta totusi sosirea timida a primaverii prin prezenta nuscelelor si a incantatoarelor pasarele care ne-au insotit tot drumul.






Si, pentru ca romanii sunt un popor de gurmanzi, o masa frugala luata in inima naturii presarata cu cate o gura de tuica de pruna adevarata intrece de departe orice pranz la vreun fast-food sau restaurant, oricat de multe stele ar fi avut…fara intentia sa jignesc pe nimeni.

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, a trebuit sa facem cale intoarsa spre „civilizatie” oricat de mult ne-ar fi placut in mijlocul naturii, rupandu-ne totusi promisiunea de a mai reveni pe carari de munte, acum ca le-am redescoperit farmecul pe care se pare ca l-am uitat, ignorandu-l atata timp…Dar el, muntele, ne asteapta rabdator, oferindu-ne frumusetile lui fara a cere nimic in schimb decat putin respect, dupa zicala „respecta daca vrei sa fii respectat”. El nu tine cont de inflatii, crize economice, alegeri… si ne da totul fara „dobanda” sau promisiuni desarte.

Sper ca v-am convins, mai putin pe cei care fac asta frecvent, sa lasati din cand in cand grijile cotidiene, mijloacele de informare in masa (care de multe ori dezinformeaza), emisiunile pline de „vedetisme” si alte „necesitati” artificiale si sa va bucurati de frumusetea autentica a naturii cu care tara noastra e inzestrata din belsug! Eu una trebuie sa recunosc ca nu am prea facut lucrul acesta in ultimul timp dar ma bucur ca am retrait bucuria, inegalabila, de a-mi incarca bateriile si spiritul pe carari de munte, anevoioase pe alocuri, dar pline de recompense. Orice durere musculara, orice zvacnire a sangelui proaspat „oxigenat” parca pompa viata in fiecare celula a corpului prea mult incercat de „poluarea” de care are parte in viata de zi cu zi!
Va multumesc pentru rabdarea de a citi mica mea incursiune in acest blog de bloc pentru a impartasi cu voi una din experientele care iti „taie respiratia” si la propriu dar mai ales la figurat…

4 Răspunsuri to “Povestea unei zile de primavara!”

  1. oana Says:

    De cand asteptam un articol scris de catre „umila ” sotie a „stapanului” acestui blog !!!!!!

    Frumoasa DOAMNA, nu mai EVITA-ti si scrieti mai des, este o incantare sa citim relatarile dumneavoastra !!!!:))

  2. cosmin Says:

    Mi-a placut atitudinea „E-vitei” caci am citit o placere deosebita de a scrie cateva randuri pe acest blog. Cred ca de mult vroia sa faca acest lucru numai ca eu am „e-vitat” sa ii ofer acest prilej. La mai mare!

  3. Nico Says:

    Hopa!N-am stiut eu ce familie de scriitori,aveam pe langa mine!Bravos ! Simo draga,tu sigur,sigur esti blonda??? Va pup cu mare drag,Grozavilor!🙂

  4. cosmin Says:

    E blonda naturala si cateodata ma minunez si eu de acest lucru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: