Mesaj emotionant!

by

În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos.

Buna dimineata tuturor!

Ziua de astazi este una trista pentru iubitorii fotbalului romanesc deoarece se implinesc 18 ani de cand Michael Klein, unul dintre cei mai buni fotbalişti români, şi-a pierdut viaţa.El a murit în timpul unui antrenament susţinut cu echipa sa, Bayer Uerdingen. Prin intermediul unui cotidian central de sport,Dominique fiica lui de 20 de ani, îi transmite un mesaj care spera ea, va fi primit si citit acolo sus in ceruri de catre tatal sau.

Dragă tată,

Singurul refugiu pe care îl găsesc într-o zi ca cea de astăzi este, din nou, scrisul. Ziua de 2 februarie – cea mai tristă zi din an – mă găseşte la Cluj, singură, guvernându-mi viaţa. Da, tată, fetiţa ta şi-a luat zborul, şi-a luat viaţa în mâini. Studiază, lucrează, aspiră şi visează.

Am impresia că trăiesc în două lumi care se îmbină, ca două semicercuri, într-un întreg. Pe de o parte, sunt fiica unei legende, pe de altă parte sunt Dominique, pur şi simplu Dominique. Amintirea ta mă face puternică, mă provoacă să-mi împing limitele tot mai departe, cu fiecare pas făcut înainte. Îmi dai forţă, tată. Ai arătat lumii întregi că, după cum spune un proverb, „Semeni un gând, culegi o acţiune. Semeni o acţiune, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin”. Aveai un caracter atât de puternic, încât viaţa nu-ţi putea oferi un destin uman, nu puteai fi decât o legendă. Legenda trăieşte mai departe prin mine. Tu trăieşti mai departe prin mine, tată.

Mă simt ca o fetiţă într-un glob de sticlă. Mai ştii cât de tare te fascinau? Te fascina cum, cu o singură mişcare, se pornea viscolul, ca mai apoi, fulgii de zăpadă să se aştearnă într-o aliniere perfectă, aducând o linişte care făcea aproape uitată urgia de mai înainte. Aşa se întâmplă şi la mine. Uneori, globul este scuturat de viaţă, mă pierd în tumult şi nu văd la doi metri de mine. Apoi, după un timp, lucrurile se liniştesc şi eu rămân în acel glob de zăpadă, ocrotită parcă de un înger. Viaţa creează un echilibru între agonie şi exaz, bucurie şi tristeţe, viaţă şi moarte. Orice lucru din lume este creat din aceste două extreme. Dispariţia ta, care a provocat o reacţie în lanţ, a fost ca spinul unui trandafir, care deşi s-a întâmplat pentru totdeauna în sufletul meu, nelăsând rana aceea să se mai vindece vreodată, nu mă poate împiedica să vreau să-i simt mireasma. Oare cum aş fi fost fără această tragedie? Răspunsuri? Nu caut. Viaţa mi-a luat pe de o parte şi mi-a dat pe de alta.

Poate vrei să ştii ce fac restul. Mama e bine. Îmi spune tot mai des că sunt copia ta fidelă şi că pentru asta mă iubeşte cu atât mai mult. Se gândeşte des la tine. Nea Ando mă suna mereu. Omenia, implicarea şi gesturile lui mă mişcă până la lacrimi. Familia Lupescu şi familia Sandu îmi sunt şi ele mereu aproape. După cum vezi tată, m-ai lăsat pe mâini bune. Acum, în încheiere, îţi promit că n-am să las pe nimeni şi nimic să-mi ofilească sufletul, pentru că e singurul loc în care te mai pot simţi viu. Eşti un mare capitol din viaţa mea şi după cum tot ce e scris rămâne etern, aşa vei rămâne şi tu pentru totdeauna, adânc întipărit în sufletul meu.

Te iubesc,
Dominique

Voi reveni in curand pe blog de bloc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: