Draga mea bunica !

by

*O poveste cu bunica* Exista, la sate, în nordul ţării, un obicei. Dacă găina, de exemplu, nu voia şi nu voia să clocească, gospodina lua o curcă cu instincte materne şi o punea pe ouăle găinii. Şi aşa, apăreau puii. Bunica a făcut altă combinaţie. A luat o curcă şi a pus-o cloşcă peste ouă de gâscă. Curca şi-a luat rolul în serios. Stătea conştiincioasă pe ouăle colegei denaturate ,le învârtea, le bibilea. Rar cobora din cuib să mănânce şi ea ceva sau să bea apă. Pe curcan nici nu îl băga în seamă, oricât şi-ar fi arătat el mărgelele. La soroc, bobocii de gâscă au spart coaja şi se uitau după mama. Curca le arăta cum se mănâncă şi cum se merge. Bunica se minuna mereu: „ce mamă bună e curca asta!” Timpul a trecut, bobocii au crescut iar noi, nepoţii, întelegeam cu ajutorul bunicii şi al curcii că mamă nu e cine face copilul, mamă e cine îl creşte. Dar într-o zi, mama-curcă şi copii-boboci au ajuns lângă o băltoacă mare, în care ne mai băgam şi noi, nepoţii, după ploaile de vară. Bobocii s-au avântat în balta adâncă. Măcăneau fericiţi şi înotau de colo, colo. În schimb curca, pasăre neînotătoare, toată se sfărâma pe marginea apei. Fugea dintr-un capăt la altul al bălţii, îşi striga puii, speriată, intra puţin în apă, dar se retrăgea îngrozită. Am chemat-o repede pe bunica, să vadă tărăşenia şi să ajute curca. Iar bunica a spus, înţelept: „Hehe, sângele apă nu se face”.

Buna dimineata prieteni ! Chiar daca este o ora destul de matinala in momentul cand scriu aceste randuri sunt foarte bucuros ca am prilejul sa postez un articol despre bunicuta mea care ieri si-a serbat ziua de nume . Din fericire am participat si eu la acest eveniment si inca mai sunt sub influenta acelor clipe de bucurie care le-am trait alaturi de o persoana care la aproape nouazeci de ani inca mai are putere sa se bucure de viata de pe acest pamant.

Nu prea imi gasesc cuvintele in aceste clipe , inainte cu cateva momente credeam ca am sa sciru cel mai lung articol de cand detin acest blog. Am emotii si multe regrete. A trecut mai mult de un an de cand nu mi-am mai vazut bunica si ma incearca asa un sentiment de amaraciune …mereu dam vina pe problemele vietii de zi cu zi atunci cand vrem sa ne justificam pentru unele carente in comportamentul noastru. Poate acesti oameni ajunsi la o varsta mai mult decat onorabila , merita mai multa atentie din partea noastra dar ca intotdeauna ajungi sa ii simti lipsa unei persoane dragi atunci cand ea nu mai exista pe acest pamant. Gata… nu mai pot scrie caci bunicuta mea a reusit sa ma copleseasca cu sentimentele sale , cu bucuria si cu felul pozitiv despre cum vede ea viata la o varsta la care noi deocamdata visam sa ajungem.

La finalul acestui articol am sa mai postez o fotografie dedicata unui viitor pamantean care peste cateva zile prin aparitia lui pe aceasta planeta va umple inimile de bucurie celor din jurul sau dar mai ales ……bunicilor sai ! Te asteptam cu drag Andrei ( sper ca nu am gresit numele ) !

Din fericire Andrei are multi bunici. Doi dintre ei locuiesc in casa din imaginea de mai sus .

6 Răspunsuri to “Draga mea bunica !”

  1. lawrence Says:

    Foarte tare. Ai pozat casa lui Petre :)))

  2. petre Says:

    o cosminoi bravo ….la multi ani lu mama chiva!!!!aici la geam batea mire acum cativa ani sa ma ia in oras:)))

  3. cosmin Says:

    In Rausor circula o vorba cum ca pe aceste meleaguri ar trai cei mai frumosi oameni !La fel si tatal meu spune mereu ca s-a casatorit cu cea mai frumoasa fata din acest sat de la margine de Fagaras. Eu zic ca din cand in cand mai rasare cate un trandafir si pe alte meleaguri si domnule Petre cred ca tu ai cules un mare buchet de roze caci ai norocul ca in fiecare dimineata sa te trezesti langa o floare asa ca nu ne poti pacali cum ca abia te lasai comvins sa iesi la oras ! Vresi sa iti spun eu adevarul …. erai in limba dupa ea …, recunoaste ca nu este rusine !

  4. lawrence Says:

    Petre, ai noroc ca nu a batut Mirela la geam cum zici tu, ca daca batea, demola geamul. A facut odata asa, la noi in Sambata. Ia intreab-o de faza cand era sa demoleze casa :)))

  5. petre Says:

    cosminoi recunosc ca ma duceam pana in America s-o aduc acasa ,noroc ca a venit de buna voie:))))

  6. cosmin Says:

    Asa mai merge Petrica, totdeauna am spus ca baietii sunt mai sinceri decat fetele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: