17 NOIEMBRIE 1989 -17 NOIEMBRIE 2009 ! 20 DE ANI DE SPERANTE SI NEIMPLINIRI !

by

</object
Aici Bucuresti , Romania … ora exacta ….,astfel incepea o zi de 17 Decembrie 1989 ! O singura data in viata mea de pana acum am urat clipa cand m-am apucat sa fac sport deoarece cu ajutorul acestuia am crescut in inaltime mai mult decat sperau parintii mei . Cand mi-a venit randul sa plec in armata aspectul meu fizic "m-a ajutat " foarte mult sa ajung la o unitate de elita a armatei romanesti din capitala tarii noastre. Am zis ca daca acesta imi este destinul trebuie sa il accept si ma gandeam ca poate totusi am fost norocos in comparatie cu cei ce au luat drumul celebrului canal Dunare-Marea Neagra !In primele luni de catanie totul a fost asa cum prevazusem eu dinainte sa ajung acolo deoarece am trait clipe de cosmar si asta datorita umilintei la care eram supusi in fiecare zi cei ce eram bobocii armatei. Intr-o zi , ne aflam la pauza de masa pe campul de instructie din spatele stadionului Steaua si serveam celebra marmelada cu biscuiti , o bunatate pe vremea aceea. La un moment dat am auzit un sunet de goarna care ne da de stiinta ca s-a dat alarma numai ca de data aceasta nu era ceva de gluma caci asa plini de noroi si transpirati cum eram noi in acel moment am luat-o la fuga cu totii catre unitatea militara de care apartineam si in mai putin de 15 minute deja eram imbarcati in masini ce ne transportau catre puncte importante din Bucuresti. Atunci de fapt a inceput pentru mine Revolutia din Romania anului 1989 ! Din respect pentru colegii mei care si-au pierdut viata in acele evenimente tragice dar mai ales si din respect pentru mine insumi caci mi-am promis ca niciodata sa nu relatez cuiva prin ce am trecut eu atunci , ma opresc aici cu amintirile din acele zile.

Nu stiu daca erau frumoase aceste melodii care le cantam la gradinita mai ales , cert este ca pe vremea aceea nu prea pricepeam noi versurile ,doar ne bucuram la cate o serbare cand ne aplaudau parintii si eram tare mandri de fundita noastra de soim al patriei. Mai tarziu , la scoala am invatat alte cantece si parca incepeam sa pricepem ca toate erau inchinate tovarasului nostru iubit conducator . Incepusem sa ne obisnuim cu ele deoarece aproape zilnic eram obligati sa n-i le reamintim , si daca la scoala o faceau profesorii , acasa cei de la televiziunea romana ne delectau cu aceste superbe ode ale unei natiuni infloritoare din Europa. Erau vremuri cand curgea miere pe fiecare albie a oricarui rau , americanii cumparau petrol de la noi iar oamenii erau bagati la zdup daca nu aveau un loc de munca. Totusi erau si vremuri cand pentru o punga de pufarine stateam toata ziua in fata alimentarii din apropierea locuintei mele ca sa pazesc masina ce aducea marfa si dupa ce mai stateam la coada vreo doua ore parca era un facut, nu apucam sa cumpar ceva deoarece se epuiza totul pana sa ajung eu la rand. Mai tineti minte celebra cartela pentru paine … unt … etc ? Desigur , acum ne amintim doar momentele urate din acei ani dar au fost si cateva clipe frumoase numai ca acestea le puteai numara pe degete .
Am scris acest articol cu speranta ca binele va invinge mereu raul si in anii urmatori sa se schimbe si in tara noastra lucrurile si cu ajutorul lui Dumnezeu sa ne bucuram de viata de toate drepturile care n-i le ofera un stat democratic caci acestea au fost castigate cu jertfa de eroii nostri intr-o zi de decembrie 1989! Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: